Nicolae Andruta Ceausescu (26 ianuarie 1918 - 25 decembrie 1989) a fost un politician comunist roman, conducatorul Republicii Socialiste Romania din 1965 si pana la caderea sa si a regimului comunist in Romania, survenita in 22 decembrie 1989.

Copilaria si inceputurile carierei politice
Ceausescu s-a nascut in satul Scornicesti, jude?ul Olt, la 26 ianuarie 1918, intr-o familie de tarani. La varsta de 11 ani, dupa absolvirea scolii primare, Ceausescu pleaca la Bucuresti, unde se angajeaza ca ucenic de cizmar.

In 1932 devine membru al Partidului Comunist din Romania, formatiune politica aflata in ilegalitate la acea vreme. Este arestat prima oara in 1933 pentru agitatie comunista in timpul unei greve. In 1934 urmeaza inca trei arestari – pentru colectare de semnaturi in sprijinul eliberarii unor muncitori feroviari acuzati de activitate comunista si pentru alte actiuni similare. In urma acestor arestari, este etichetat de autoritatile vremii drept "agitator comunist periculos", precum si "distribuitor activ de material de propaganda comunista si antifascista". Dupa eliberarea din detentie, Ceausescu dispare pentru o vreme in "subteran", dar in 1936 este din nou arestat, de data aceasta fiind condamnat la doi ani de inchisoare si incarcerat la Inchisoarea Doftana. In 1939 a cunoscut-o pe Elena Petrescu, cu care s-a casatorit in 1945. Aceasta a avut o influenta crescanda asupra carierei sale politice. Ceausescu a fost arestat si condamnat din nou in 1940, iar in 1943 a fost transferat la inchisoarea de la Targu Jiu, unde a impartit celula de detentie cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, in scurt timp devenind protejatul acestuia. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, in timp ce controlul sovietic asupra Romaniei devenea tot mai pronuntat, Ceausescu a fost numit secretar al Uniunii Tineretului Comunist – U.T.C. - (1944-1945).

In urma loviturii de stat si a abdicarii fortate a Regelui Mihai din Decembrie 1947, dupa preluarea puterii de catre comunisti, Ceausescu devine ministru al agriculturii, iar ulterior ministru-adjunct al fortelor armate in regimul lui Gheorghiu-Dej. In 1952, devine membru al Comitetului Central (CC) al Partidul Muncitoresc Roman (PMR), la doar cateva luni dupa eliminarea "factiunii moscovite" (condusa de Ana Pauker) din conducerea partidului. In 1954, Ceausescu devine membru deplin al Biroului Politic al PMR, iar ulterior ajunge sa ocupe pozitia numarul doi in ierarhia PMR.

Ceausescu la conducerea Romaniei
La trei zile de la moartea lui Gheorghiu-Dej, in martie 1965, Ceausescu preia functia de secretar general al Partidului Muncitoresc Roman . Una dintre primele actiuni ale lui Ceausescu, odata ajuns la putere, a fost redenumirea Partidului Muncitoresc Roman in Partidul Comunist Roman. In acelasi timp, el afirma ca Romania a devenit o tara socialista si decide schimbarea numelui oficial al tarii din Republica Populara Romana (R.P.R.) in Republica Socialista Romania (R.S.R.). In 1967, Ceausescu devine presedintele Consiliului de Stat, consolidandu-si astfel pozitia. La inceputul carierei sale ca sef al statului, Ceausescu s-a bucurat de o oarecare popularitate, adoptand un curs politic independent fata de Uniunea Sovietica. In anii ’60, Ceausescu pune capat participarii active a Romaniei in Pactul de la Varsovia, desi formal tara va continua sa faca parte din aceasta organizatie pana la dizolvarea acesteia.

In 1974, Ceausescu isi asuma titlul de Presedinte al Republicii Socialiste Romania, consolidandu-si ulterior puterea. A dus o politica independenta in relatiile externe; de exemplu, Romania este una dintre cele doar doua tari comuniste europene care au participat la Jocurile Olimpice organizate in Statele Unite ale Americii in 1984. De asemenea, Romania este singura tara din blocul rasaritean, care la acea vreme, intretinea relatii diplomatice cu Comunitatea Europeana: in 1974 este semnat un tratat incluzand Romania pe lista tarilor favorizate de Comunitatea Europeana, iar in 1980 este semnat un acord vizand schimburile de produse industriale intre Romania si Comunitatea Europeana. In ciuda cursului independent in relatiile politice internationale, Ceausescu se opune cu incapatanare introducerii oricaror reforme liberale pe plan intern. Evolutia regimului sau a urmat politica stalinista, deja trasata de Gheorghiu-Dej. Opozi?ia lui Ceausescu fata de linia sovietica este dictata in principal de rezistenta lui fata de de-stalinizare. Securitatea continua sa isi mentina controlul draconic asupra mediilor de informare si sa inabuse in fasa orice tentativa de libera exprimare si opozitie interna.

Cu prilejul vizitelor efectuate in 1971 in China ?s Coreea de Nord, Ceausescu e fascinat de ideea transformarii nationale totale, asa cum era ea prefigurata in programul Partidului Muncitoresc Coreean si deja pusa in aplicare sub egida Revolutiei Culturale din China. La scurta vreme dupa intoarcerea sa in tara, Ceausescu incepe transformarea sistemului autohton dupa modelul nord-coreean, influentat fiind de filozofia presedintelui Kim Il Sung . Carti nord-coreene pe aceasta tema sunt traduse in romana si distribuite pe scara larga in tara.

Incepand cu 1972, Ceausescu trece la punerea in aplicare a unui proiect de "sistematizare" a localitatilor urbane si rurale. Prezentat de catre masina de propaganda ca fiind un pas major pe calea "construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate", programul debuteaza la sate prin demolari in masa ale gospodariilor taranesti si a culminat cu remodelarea totala a capitalei. In anii 80, in timpul guvernarii ceausiste, peste o cincime din centrul capitalei a fost afectata, inclusiv biserici si monumente istorice, cu scopul de a reconstrui capitala in stilul sau propriu. Multi bani au fost "irositi" in timpul construirii oribile ale Casei Poporului din Bucuresti (construita de soldatii incorporati), in prezent fiind sediul Parlamentului, a doua cea mai mare cladire din lume, dupa Pentagon. De asemenea, Ceausescu a planificat in viitor demolarea mai multor sate pentru a-i muta pe sateni in blocuri mari de apartamente la oras, fancand parte din programul sau de "urbanizare" si "industrializare". Proiectul unei organizatii guvernamentala numita "Sate infratite", care a creat legaturi intre comunitatile europene si romanesti, poate ca au jucat un rol incurcarea acestor planuri.